Sunt un om modelat mai mult de literatura decat de parinti si de scoala, asa ca practic nu-mi pot imagina cum as fi aratat, in alt context social-familial, ce as fi devenit, cum as fi evoluat. Atras de lumea din carti. Poate si pentru ca personajele din literatura sunt mai pregnante, mai coerente, mai plauzibile, cu noima si de inteles, in ultima instanta, iar nu indecise, confuze, lipsite de sens, ca in viata obisnuita. Cand spun uneori ca eu si fara studii superioare, ramas functionar ori mestesugar, as fi fost acelasi om, cam la asta ma refer. La faptul ca pentru formarea mea decisive au fost cartile, lecturile, lumea stilizata, insamantata cu mesaj. Poate ca abia prin asta ma apropii de alti scribi...Exista suflet?, ma intrebam azi, in parc, pe o slaba ninsoare, dand un semiocol lacului. Poate ca nu exista, in sensul dat acestui cuvant de cei care neaga transcendentul. Insa pentru unul ca mine sufletul exista, el este ceea ce a ramas din parintii mei si imi umple mie viata, gandurile; ceea ce ma face sa fiu in comuniune cu ei."e; - Ion Lazu

„Sunt un om modelat mai mult de literatură decât de părinți și de școală, așa că practic nu-mi pot imagina cum aș fi arătat, în alt context social-familial, ce aș fi devenit, cum aș fi evoluat. Atras de lumea din cărți. Poate și pentru că personajele din literatură sunt mai pregnante, mai coerente, mai plauzibile, cu noimă și de înțeles, în ultimă instanță, iar nu indecise, confuze, lipsite de sens, ca în viața obișnuită. Când spun uneori că eu și fără studii superioare, rămas funcționar ori meșteșugar, aș fi fost același om, cam la asta mă refer. La faptul că pentru formarea mea decisive au fost cărțile, lecturile, lumea stilizată, însămânțată cu mesaj. Poate că abia prin asta mă apropii de alți scribi...

Există suflet?, mă întrebam azi, în parc, pe o slabă ninsoare, dând un semiocol lacului. Poate că nu există, în sensul dat acestui cuvânt de cei care neagă transcendentul. Însă pentru unul ca mine sufletul există, el este ceea ce a rămas din părinții mei și îmi umple mie viața, gândurile; ceea ce mă face să fiu în comuniune cu ei.“ – Ion Lazu