Taxa pe viciu (2009) este singura carte de versuri intre cele douazeci si patru care au castigat Concursul de debut al Filialei Cluj a USR din 2005 incoace. Juriul a fost cucerit de increderea neconditionata in poezie a debutantului, dar mai ales de dezinvoltura cu care traversa spatiul poemului, hartuindu-i liber si cu umor continut sensurile. Versurile monotone si surprinzatoare in chiar aceeasi clipa, naive cu talc si improvizate cu schepsisprecum refrenele de jazz, ma duceau cu gandul la jam-session-urile lui Jack Kerouac, la pasul leganat, marunt, de swing. Datele esentiale ale portretului pe care i-l faceam atunci in textul escorta au ramas, constat, aceleasi. Insa, in atingere cu ceea ce s-ar putea numi scoala de poezie sibiana de azi, guresenia sa a capatat patina, deplasarile metaforale - o disciplina noua, experimentele - un alt cadru, nu constrangator, ci promitand o apartenenta cu referinte consistente si chiar cu program. Ceea ce nu-i rau deloc."e; - Irina PetrasCu Jama Dan Herciu e (abia) la a doua carte. Dar, ce-i drept, asta dupa ce si-a incasat taxa pe viciu, ca orice institutie serioasa a fiscului, de doua ori (odata in 2009, odata in 2010). Ar fi putut-o incasa si a treia oara, caci destule din fenomenologia ironica a madrigalului din prima carte revin in a doua. Asemeni celebrului australian care nu putea scapa de vechiul bumerang, nici Dan Herciu nu poate scapa de ludica din spitalul amorului. Caci cam acolo (intr-o clinica a erosului) isi face el jocurile si mendrele, totdeauna pe linia dintre frivolitate si dramatic, dintre inteligenta paradoxurilor si iradianta subterana a angoaselor. Poemele de acum sunt insa mai aproape de fluxul anxios al cotidianitatii, de posibila implozie a realului. O implozie controlata insa de inteligenta care imprima ritmul insertiilor angoasante si al decompresiei ludice."e; - Al. Cistelecan