Pentru poetul IonValentin Ceausescu minimalismul douamiist e doar o moda desueta. El scrie poeme ample in care povesteste"e;, sub euforia amintirilor, drame si dramolete din viata unui adolescent care refuza maturizarea si oscileaza cu gratie, dar si cu indrazneala intre un soi de fantasy cu accente naivinduiosatoare, chiar infantile pe alocuri, si un model poetic de o duritate fatala, visceral si mizerabilist. El reuseste sa impace intro singura carte aceste doua tendinte aparent ireconciliabile, dandule un sens si un rost fara de care e convins ca siar pierde fragila stabilitate intro lume ce tinde mai degraba spre incertitudine si haos. Fara sa devina bovaric, IonValentin Ceausescu reface poem cu poem initierea ritualica intro virilitate asumata discret."e; (Ofelia Prodan)Neam obisnuit cu volume de poezie care pretind ca ar fi produse finite ale travaliului poetic. IonValentin Ceausescu trimite la tipar o serie de marturii ale confruntarilor cu poezia. De multe ori, impresia lasata de poemele sale este chiar aceea a unei povestiri a poeziei propriuzise. Aproape fiecare poem insista asupra unor evenimente si actiuni exterioare eului. Si totusi fiecare rand pe care il scrie investigheaza obsesii si clisee romantice trecute constiincios in revista cu o privire de multe ori nesigura. Nesiguranta lui cunoaste o transcriere atenta, pasionata de recuperarea unei voci narative. Este drumul care poate duce oriunde, daca o sa reuseasca si mai departe sa nu confunde propria poezie cu mausoleul expresiilor candva poetice."e; (Razvan Tupa)Demult nam mai vazut o carte de debut in poezie atat de dodoloata. Insa cartea aceasta are un suflet pe masura trupului ei arhirubensian: e anima unui pofticios al poeziei, care pur si simplu nu se poate abtine sa nu guste din toate ingredientele ei. De la cele clasice (retorismul, poza postromantica, lirismul aproape excesiv) pana la cele cu totul noi - gustul pentru micile socuri lingvistice, cateva tuse mizerabiliste, cartografieri ale zonelor erogene amintind de douamiismul pur si dur. Insa, pofticioasa & vorbareata, poezia lui IonValentin Ceausescu nare nimic din anxiile & depresiile douamiiste. Ea respira prin toti porii tonusul unui om care crede, din nou, cu toata fiinta in poezie. Si are toate atuurile ca sa ne faca si pe noi sa credem in el."e; (Radu Vancu)

Pentru poetul IonValentin Ceausescu minimalismul douamiist e doar o moda desueta. El scrie poeme ample in care povesteste"e;, sub euforia amintirilor, drame si dramolete din viata unui adolescent care refuza maturizarea si oscileaza cu gratie, dar si cu indrazneala intre un soi de fantasy cu accente naivinduiosatoare, chiar infantile pe alocuri, si un model poetic de o duritate fatala, visceral si mizerabilist. El reuseste sa impace intro singura carte aceste doua tendinte aparent ireconciliabile, dandule un sens si un rost fara de care e convins ca siar pierde fragila stabilitate intro lume ce tinde mai degraba spre incertitudine si haos. Fara sa devina bovaric, IonValentin Ceausescu reface poem cu poem initierea ritualica intro virilitate asumata discret."e; (Ofelia Prodan)Neam obisnuit cu volume de poezie care pretind ca ar fi produse finite ale travaliului poetic. IonValentin Ceausescu trimite la tipar o serie de marturii ale confruntarilor cu poezia. De multe ori, impresia lasata de poemele sale este chiar aceea a unei povestiri a poeziei propriuzise. Aproape fiecare poem insista asupra unor evenimente si actiuni exterioare eului. Si totusi fiecare rand pe care il scrie investigheaza obsesii si clisee romantice trecute constiincios in revista cu o privire de multe ori nesigura. Nesiguranta lui cunoaste o transcriere atenta, pasionata de recuperarea unei voci narative. Este drumul care poate duce oriunde, daca o sa reuseasca si mai departe sa nu confunde propria poezie cu mausoleul expresiilor candva poetice."e; (Razvan Tupa)Demult nam mai vazut o carte de debut in poezie atat de dodoloata. Insa cartea aceasta are un suflet pe masura trupului ei arhirubensian: e anima unui pofticios al poeziei, care pur si simplu nu se poate abtine sa nu guste din toate ingredientele ei. De la cele clasice (retorismul, poza postromantica, lirismul aproape excesiv) pana la cele cu totul noi - gustul pentru micile socuri lingvistice, cateva tuse mizerabiliste, cartografieri ale zonelor erogene amintind de douamiismul pur si dur. Insa, pofticioasa & vorbareata, poezia lui IonValentin Ceausescu nare nimic din anxiile & depresiile douamiiste. Ea respira prin toti porii tonusul unui om care crede, din nou, cu toata fiinta in poezie. Si are toate atuurile ca sa ne faca si pe noi sa credem in el."e; (Radu Vancu)