Pentru prima oara in literatura romana, cititorii isi pot scrie singuri romanul, pe masura ce aduna la un loc, cu sufletul la gura, nu doar povestile care il alcatuiesc, ci si firele invizibile care le leaga. Sint 103 nopti si zile ale locuitorilor tuturor oraselor de apoi. Romanul este o savuroasa colectie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut, pret de zece ani de zbucium politic, dar si de viata, pur si simplu. In decorul tirgului dobrogean − care devine, in logica fictiunii, un centru al Lumii − se ,,filmeaza”, cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii, memorabile secvente din vremea Razboiului, a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice. „Medgidia, orasul de apoi” poate fi, la scara redusa, oricare oras de pe harta Romaniei, insufletit de pasiuni omenesti, de lupte politice, cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al Istoriei se reflecta − amplificat pina la teroare sau, dupa caz, pina la grotesc − in oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.

Premiul National de Proza Ziarul de Iasi pe anul 2009

Premiul pentru Proza al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2009

Pentru prima oara in literatura romana cititorii isi pot scrie singuri romanul pe masura ce aduna la un loc cu sufletul la gura nu doar povestile care il alcatuiesc ci si firele invizibile care le leaga. Sunt 103 nopti si zile ale locuitorilor tuturor oraselor de apoi.

Romanul este o savuroasa colectie de „istorii“ individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ‘40 din secolul trecut pret de zece ani de zbucium politic dar si de viata pur si simplu. In decorul targului dobrogean – care devine in logica fictiunii un centru al Lumii – se „filmeaza“ cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii memorabile secvente din vremea Razboiului a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice. Medgidia orasul de apoi poate fi la scara redusa oricare oras de pe harta Romaniei insufletit de pasiuni omenesti de lupte politice cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al Istoriei se reflecta – amplificat pana la teroare sau dupa caz pana la grotesc – in oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.

„Cristian Teodorescu din Medgidia de profesie croitor literar a taiat o bucata din Dobrogea si a facut din ea un costum impecabil asa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus ca Dobrogea are stofa iar cine nu stie nimic despre cum poti ramane fermecat de praful apele oamenii si de infinitele ei povesti are acum o buna ocazie sa afle. Cele o suta de triburi ale Dobrogei fac impreuna un mic Babilon fratern si isi traiesc netulburate tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc si le-a fotografiat in secunda miraculoasa a copilariei lui. Dupa aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinara ajunsa la moda inca din tipar.“ (Doru Buscu)