„Superbul roman-poem pe care vi-l recomand e pe muchia fluidă dintre autobiografie și fictiv, dintre adevărul de viață si fabulație poetică inspirată. Narațiunea la persoana întîi a unei fetițe de circari, care se teme că mama ei va cădea din înaltul cupolei, unde atîrna la propriu de niște fire de păr, e de fapt o permanentă căutare a identității, într-o lume fără repere și rădăcini. România, din care a plecat la trei ani, reprezintă pentru ea mîncărurile specifice, gătite de mama în rulotă, și veștile despre rudele rămase în țara lui Ceaușescu, silite să îndure mizeria și umilința cotidiană. Iar celelalte țări pe care le străbate cu circul, în Europa și America de Sud, nu sînt pentru ea decît locuri de staționare temporară a rulotei. Asocierea între prozaic și poematic, între candoare și cruzime, între prospețime senzorială și angoasă, între concret și metafizic fac din această carte excentrică o dovadă de har literar, o revelație.“ (Adriana Bittel)

„Superbul roman-poem pe care vi-l recomand e pe muchia fluidă dintre autobiografie și fictiv, dintre adevărul de viață si fabulație poetică inspirată. Narațiunea la persoana întîi a unei fetițe de circari, care se teme că mama ei va cădea din înaltul cupolei, unde atîrna la propriu de niște fire de păr, e de fapt o permanentă căutare a identității, într-o lume fără repere și rădăcini. România, din care a plecat la trei ani, reprezintă pentru ea mîncărurile specifice, gătite de mama în rulotă, și veștile despre rudele rămase în țara lui Ceaușescu, silite să îndure mizeria și umilința cotidiană. Iar celelalte țări pe care le străbate cu circul, în Europa și America de Sud, nu sînt pentru ea decît locuri de staționare temporară a rulotei. Asocierea între prozaic și poematic, între candoare și cruzime, între prospețime senzorială și angoasă, între concret și metafizic fac din această carte excentrică o dovadă de har literar, o revelație.“ (Adriana Bittel)