Un roman al exilului, un manual al impacarii cu propria conditie in circumstantele refugierii din istorie si din viata personala. Personajul principal, cel care a ajuns la Paris, doarme sase zile si sase nopti pentru a descoperi utilitatea libertatii, cat si limitele ei intr-o lume a relativitatii. (...) Domnul Scriitor, personaj-cheie al romanului, spune: Fac parte din generatia aequivoca ... Parca nu am decat un ochi si o mana, ma holbez ca un chior si port dupa mine infirmitatea ... mi-au denaturat si pervertit viata, simtirea, gandirea. Uneori imi spun sa nu mai scriu nimic, cel putin o perioada, muncesc undeva, oriunde si orice... ma spal in efort si sudoare de toate mizeriile, pacatele, modelarile si apoi o iau de la capat cu un suflet nou... (...). Demonstratia sadiana are nevoie de spatiu izolat pentru a ajunge la acea intensitate a raului ce poate insemna puritatea absoluta. Ian inteleptul este factorul anti-recit al unui roman eseu. In cartea lui Bujor Nedelcovici, societatea este folosita ca laborator demonstrativ, ca spatiu al paideei celorlalti. O carte excelenta, o (falsa) distopie ce-si transcende limitele."e; - Bogdan-Alexandru Stanescu (Luceafarul, 11 feb. 2004)

„Un roman al exilului, un manual al împăcării cu propria condiție în circumstanțele refugierii din istorie și din viața personală. Personajul principal, cel care a ajuns la Paris, doarme șase zile și șase nopți pentru a descoperi utilitatea libertății, cât și limitele ei într-o lume a relativității. (...) Domnul Scriitor, personaj-cheie al romanului, spune: «Fac parte din generația aequivoca ... Parcă nu am decât un ochi și o mână, mă holbez ca un chior și port după mine infirmitatea ... mi-au denaturat și pervertit viața, simțirea, gândirea. Uneori îmi spun să nu mai scriu nimic, cel puțin o perioadă, muncesc undeva, oriunde și orice... mă spăl în efort și sudoare de toate mizeriile, păcatele, modelările și apoi o iau de la capăt cu un suflet nou...» (...). Demonstrația sadiană are nevoie de spațiu izolat pentru a ajunge la acea intensitate a răului ce poate însemna puritatea absolută. Ian înțeleptul este factorul anti-récit al unui roman eseu. În cartea lui Bujor Nedelcovici, societatea este folosită ca laborator demonstrativ, ca spațiu al paideei celorlalți. O carte excelentă, o (falsă) distopie ce-și transcende limitele.“ – Bogdan-Alexandru Stănescu (Luceafărul, 11 feb. 2004)